Cine se uită în titlul articolului meu va spune: autorul nu-i în toate minţile. Parcă noi nu ştim din care neam suntem? Poate unii mai luminaţi ştiu, dar mulţimea noastră basarabeană a uitat. Ţăranul nostru când vrea să dea la cineva din fraţii lui în obraz spune: parcă eşti român! – Tot naţionalismul mulţimei noastre se exprimă numai în vorba asta înveninată. Dar şi pe ca mulţimea o priveşte cam uşor, mai mult în mod "mistic". Vorba sună foarte frumos şi mândru... parcă eşti român! Şi aş vrea ca ţăranul nostru s-o înţeleagă cum trebuie. Da, noi toţi, care vorbim o limbă românească – suntem Români. Şi neamul nostru este mare şi cu istorie mândră. Luaţi harta şi vedeţi: de la Nistru până la Tisa tot pământ e al Românului! Aici vezi Basarabia scumpă. România – mamă. Bucovina – mândră. Ardealul – glorios şi Banat – frumos. Suntem bogaţi, dar prin întunerecul  pe care l-au răspândit între noi străini, noi am uitat de bogăţia noastră, nu s-a sărăcit sufletele. Vroiţi să fiţi bogaţi să trăiţi în belşug nemărginit, uniţi tot pământ vostru, adunaţi-vă cu tot neamul vostru. V-asigur că mai mândri şi mai fericiţi decât noi nu vor fi alţii pe faţa pământului. Închipuiţi-vă ce sunteţi azi şi ce aţi fost ieri. Eraţi mai odinioară robii Rusului, care venia la voi în ţară, în sate cu „coroabca" în spinare şi răcnea: „marfă, marfă, marfă!". Nu zăreaţi că Rusu se-mbogăţia. Şi voi luau cuşma înaintea lui: dânsul la voi în ţară se făcu stăpân, clar voi. gospodari, rămâneţi robii lui. Pentru ce a fost aşa? Se explică uşor: Rusul cucerise ţara noastră şi o privea ca o moşie a lui. făcea într-însa ce voia sufletul lui, dar pe voi nu vrea să vă recunoască de gospodari şi vă socotea totdeauna „moldovan berbec. moldovan cap de bou. mnldovan de-a 13-a lege" şi multe de toate. Voi le răbdaţi si numai între voi vă mândreau cu cuvintele: „parcă eşti român!" Acum vă chem la conştiinţă naţională, aduceţi-vă aminte că sunteţi Români! Uniţi-vă cu tot neamul vostru: faceţi o familie mare; îmbogăţiţi-vă şi trăiţi în fericire, ca să vă privească lumea întreagă ca pe o naţie puternică. Basarabeanule! eu ştiu că-ţi place cinstea! Aluneca - trezeşte-te, parcă eşti român, dă mâna cu fraţii tăi de pe pământul românesc pentru unire şi fericire! Numai tu, Basarabeanule. le-ai lăsat tare în urmă de la tradiţiile tale strămoşeşti. Nu te cunosc; parcă tu erai odinioară mândria lui Ştefan cel Mare! Unde sunteţi voi în ziua de azi, mazili-basarabeni, cei mai voinici călăraşi ai neamului nostru? Toţi la iveală, toţi la unire cu neamul nostru, căci numai unirea ne va scăpa de robia duşmanului.

Căpitan D. Bogos

6 februarie 1918